Monumentul de la Paris

Monumentul simbolic al exilului românesc din Paris

În Franța, cu prilejul unui pelerinaj la Cimitirul Eroilor Români din Soultzmatt (2 iunie 1984), fostul deținut politic Cicerone Ionițoiu a propus exilului românesc ridicarea unui monument din marmură la Paris, dedicat memoriei românilor exterminați în țară de regimul comunist.

Apelul său, reluat ulterior și în mai multe publicații, a rămas însă fără ecou. Din suma necesară – aproximativ un milion de franci francezi – nu s-au strâns decât 40.000, după care donațiile au încetat.

La un moment dat, într-o vizită în Cimitirul Père Lachaise, Cicerone Ionițoiu a observat un monument simbolic ridicat de generalul Charles de Gaulle în memoria Rezistenței Franceze. Acest moment l-a inspirat și, împreună cu un alt român din exil, Paul Duluț, au decis să urmeze exemplul.

Cei doi au găsit, în Cimitirul Montmartre, un teren aproape de intrare, pe care Paul Duluț l-a achiziționat imediat. Acolo a fost instalată o placă din granit (1 x 2 metri), parte din viitorul monument simbolic, cu un text redactat de Remus Radina, fost deținut politic.

Dezvelirea plăcii comemorative a avut loc la 25 februarie 1990, în prezența lui Corneliu Coposu, venit special în Franța pentru acest moment solemn. Cu această ocazie, Corneliu Coposu a rostit următoarele cuvinte:

„În amintirea sutelor de mii de români exterminați în închisori și lagăre pe teritoriul țării, de diabolicul sistem comunist, prin muncă forțată și teroare, acest monument devine un simbol al unității exilului românesc în jurul memoriei suferinței și demnității.”

Placa este fixată pe stânga intrării, în memoria preoților martirizați în închisorile comuniste din România, cei care și-au mărturisit credința în Hristos chiar și în fața suferinței și a morții.